Încercarea mea de a-i ține, cum spuneam, nu s-a lăsat cu bine deloc. Măcar nu s-a lăsat cu victime, deși era cât pe-aci. Paranteză - am primit printre cele mai prostești sfaturi cu putință în două zile. Și asumpții sau credințe populare care mai de care mai tâmpe. Frate, dacă zic că-i omoară câinele, apăi îi omoară câinele.
Îmi e greu să cred că-mi cunoști câinele de 13 ani, și-i poți prevesti reacțiile mai bine ca mine, prin paralelisme șchioape făcute cu mai știu eu ce caricatură de pichinez pe care o ai de 5 luni.
Nu mă lua cu vai, dar de ce nu iei un pistol cu apă. PLM, pot să-i bag și în cur pistolul ăla cu apă că degeaba, odată ce a intrat în vria / transa aia cu pisica-pisica-pisica. De altfel mi se pare bizar că oamenii care nu au câini nu înțeleg partea asta. Nu e ca și cum comportamentul ar fi restrâns doar la specia de canide. Majoritatea pisicilor prind șoareci? da. e instinct? da. Îi face plăcere? Absolut. Atunci?
A mai venit și categoria a doua de sfaturi, oh so helpful, de genul trebuia să socializezi câinele mai bine ACUM ZECE ANI. Okay, stai să-mi iau mașina timpului și repar. Fucking helpful, you twat.
Bun.
În afară de sfaturi imbecile, n-am primit ajutor concret decât de la cine mă așteptam mai puțin, anume o ființă care dacă și-ar alinia toate patrupedele pe care le are acum în grijă una lângă alta, ar mobila un apartament cu 4 camere și 3 balcoane. Nope, nope, greșesc, am uitat și de patrupedele ierbivore mari.
O parcare mică. Plină ochi. Sau o arcă.
Am obținut fix zece zile de cazare temporară, după pauză că nu știu ce fac cu ei până pe 11 august, după care încă vreo două săptămâni de stat pe la altă cunoștință, după care promisiunea ezitantă - și înțeleg ezitările, mă jur, sper doar să te hotărăști, evident, favorabil ăstora mici :P - că din septembrie ia cineva pe unul dintre ei, dacă altcineva nu se găsește între timp.
Deci revin întrebând dacă nu-i poate lua cineva pe amândoi. Sunt doi frați foarte zen, foarte calmi, se adaptează în trei secunde oriunde, motani mai ardeleni așa. Dorm, mănâncă, piciorul ăluia tigrat închis e ok, sescoate pansamentul într-o zi două. Cuminți, nu strică, nu nimic, torc pe două voci....ce să mai zic. Îmi e deosebit de ciudă că nu-i pot ține.
Iată poze de la TEMPORARA lor casă. ZECE zile, da? După zece zile vin alții care deja fuseseră arvuniți să zic așa, tot din adăpost, etc, iar numărul de viețuitoare din casa aceea a depășit cam de multicel masa critică. Someone help, please.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.